Inca putin...pana la 30 zile

Au trecut 25 de zile, grele ca așteptare. Eu cuminte nu sunt, asa ca am mers încet km pana am obosit, am urcat si 8 etaje ( de nevoie ). Jena la operatie si " cutite înfipte" în partea dreaptă, am avut, mai ales si cu intensitate ieri.
Pana acum nu au fost asa, am stat si mult in pat, de unde si dureri la coloana.
Nici in pat nu am stat linistit , am facut exercitii numai din mâini, meditatie la greu, mai mult din întins pe spate, din picioare e grav si obosesc.
Exercitiile cu mâinile au fost :
- lovitură cu pumnul în stil chinezesc
- "îmbrățișarea"
- biceps , fără greutate
- triceps , fără greutate
- împins din culcat cu palmele lipite
- biceps cu împins înainte
- ridicarea brațelor din jos spre înainte sus
Cred ca ajung pentru un operat "nebun" si fără stare. Exercitiile sunt bune , in prostia mea, dar nu stiu daca e bine, eu m-am simțit bine spre mai bine. Mi-a făcut rău mersul mult si statul în picioare.
Meditatia mi-a facut un bine nemaiîntâlnit. Liniștea îmi provoacă o stare de bine, ma scoate din starea mea de depresie.
Încep sa cred ca am început sa intru pe linia dreaptă de a face o lună si de a se suda totul si a început sa mă vindec mai mult decât cred multi si mintea mea vindecă. Cred in asta cu toata ființa mea si vreau ca mâine sa fiu mai bine ca astăzi si poimâine mai bine ieri si sa merg spre a fii reparat si întreg asa cum ma știu.
Sa pot trece la a-mi scrie antrenamentele pe care le execut. Îmi place sa fac exercitii, sunt parte din mine si sunt un viciu.
La mai mare si sa mă vindec cat mai bine cat mai repede.
Bolnav, ma fac bine - Exercitiile continua!!! >

Dupa Operatie

M-am operat, de curand, de hernie inghinala! Totul frumos si plin de optimism m-am dus la spital sa mă operez de ceva usor, cu recuperare rapida si cu dureri putine!
Gândurile optimiste si indemnul de a mă recupera pana in primăvară mi-au fost întoarse si cu care m-au nimerit direct cu "directie" intre ochi si ma tintuit la pat, cel Putin 24 ore. Dupa care, mai multe încercări reușite, am început să mă ridic usurel, in anumite poziții, din pat, sa merg ca melcul, e mult spus. Acelasi lucru s-a întâmplat și cu pusul în pat, aveam niste usturimi, după care nu plâng, nu îmi sunt dragi deloc ( de fapt nu cred ca ar vrea cineva asa ceva ).
Uitasem, am rămas "mutulică" , chiar si în gânduri, operatie a durat aproape o oră, dezmorțirea si miscarea picioarelor a durat aproximativ 7 ore. Mamă, mamă ce plictiseala i-am tras si ce deranjant a fost, mi-a rămas pe creier si mi-a rămas acolo și vreau să scap într-o zi, foarte apropiată.
După toată traumatismele astea, am probleme cu plasa 3D, care e atât de tridimensională încât," handicapatul " meu de corp, abia a acceptat 3 sferturi din ea, mai e un sfert care ma freacă de la rupe. Ma ustură si nu prea îi place să stau pe scaun normal. Dar, o oblig, o fortez să facă parte din mine. O sa o fac sa înțeleagă ca este parte din mine si are un scop bine stabilit.
Corpul meu pe care îl credeam forțos si puternic, ei asta ia pus capac. Am o refacere foarte proastă după astfel de intervenții. Se pare că alte lucruri puse în mine pentru binele meu nu e asa usor de acomodat, e respingător rău, nu are pic de prietenie, neseriosul!
O să-i dau o muncă si exercitii fizice de o să se învete minte.
Din luna ianuarie, sunt hotărât, mă apuc să masez la domiciliul clientului.
Ador sa fac masaj si ceva recuperare prin exercitii fizice.
Asa că, din ianuarie mâinile mele vor lucra si vor face ce-si doresc din plin.
Cu toate astea, recuperarea decurge bine si spre bine, greu si cu usturimi, dar mă fac eu bine!
Cred în mine și voi fi bine!